Prin Decizia ICCJ nr. 188 din 19 mai 2025 , Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, a fost admisă sesizarea formulată de Curtea de Apel Craiova – Secţia penală şi pentru cauze cu minori și s-a stabilit că în interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 338 alin. (1) din Codul penal, noţiunea de „accident de circulaţie” la care se referă prevederile art. 75 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, vizează exclusiv evenimentele rutiere produse din culpă sau fără vinovăţie.
Textele legale incidente:
Art. 338 Cod penal – Părăsirea locului accidentului ori modificarea sau ştergerea urmelor acestuia:
(1) Părăsirea locului accidentului, fără încuviinţarea poliţiei sau a procurorului care efectuează cercetarea locului faptei, de către conducătorul vehiculului sau de către instructorul auto, aflat în procesul de instruire, ori de către examinatorul autorităţii competente, aflat în timpul desfăşurării probelor practice ale examenului pentru obţinerea permisului de conducere, implicat într-un accident de circulaţie, se pedepseşte cu închisoarea de la 2 la 7 ani.
Art. 75 dinOrdonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 670 din 3 august 2006, cu modificările şi completările ulterioare:
Accidentul de circulaţie este evenimentul care întruneşte cumulativ următoarele condiţii:
a) s-a produs pe un drum deschis circulaţiei publice ori şi-a avut originea într-un asemenea loc;
b) a avut ca urmare decesul, rănirea uneia sau a mai multor persoane ori avarierea a cel puţin unui vehicul sau alte pagube materiale;
c) în eveniment a fost implicat cel puţin un vehicul în mişcare.
În cuprinsul încheierii de sesizare s-a arătat că prin sentința penală pronunțată în primă instanță de către Tribunalul Mehedinți, s-a dispus, printre altele:
- condamnarea inculpatului la pedepsele principale de 7 ani şi 6 luni închisoare, pentru săvârşirea tentativei la infracţiunea de omor calificat, prevăzută de baza art. 32 alin. (1) din Codul penal raportat la art. 188 şi art. 189 alin. (1) lit. f) din Codul penal, şi, respectiv, de 1 an închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de conducere a unui vehicul sub influenţa alcoolului sau a altor substanţe, prevăzută de art. 336 alin. (1) din Codul penal;
- achitarea aceluiaşi inculpat, în baza art. 396 alin. (5) raportat la art. 16 alin. (1) lit. a) din Codul de procedură penală, pentru săvârşirea infracţiunii de părăsire a locului accidentului ori modificare sau ştergere a urmelor acestuia, prevăzută de art. 338 alin. (1) din Codul penal.
Prima instanță a reținut în esenţă, în motivarea soluţiei de achitare, că inculpatul a lovit cu autoturismul persoana vătămată cu intenţia indirectă de a-i suprima viaţa, punând în primejdie şi viaţa celorlalte persoane vătămate, însă plecarea sa ulterioară de la faţa locului nu este o infracţiune autonomă, care să poată fi încadrată în prevederile art. 338 din Codul penal, întrucât nu a fost comisă cu intenţia specifică acesteia, părăsirea „locului accidentului” înscriindu-se într-o unitate naturală de infracţiune, reprezentând acte, fapte de realizare succesivă a tentativei la infracţiunea de omor.
Sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile a avut ca obiect lămurirea modului de interpretare şi aplicare a dispoziţiilor art. 338 alin. (1) din Codul penal, în sensul de a se stabili dacă noţiunea de accident, cu raportare la art. 75 din O.U.G. nr. 195/2002, vizează atât accidentele de circulaţie provocate cu intenţie, cât şi din culpă sau doar pe cele cauzate din culpă.
În motivarea hotărârii, Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală a reținut că potrivit legislaţiei, „accidentul” nu poate fi conceput ca o faptă intenţionată, ci ca un eveniment întâmplător, determinat de fapta produsă din culpă sau fără vinovăţie a uneia sau mai multor persoane şi care întruneşte caracteristicile prevăzute în art. 75 din O.U.G. nr. 195/2002. În acest context, acţiunea conducătorului unui vehicul care ucide sau încearcă să ucidă ori să producă o vătămare corporală, cu intenţie, unei persoane pe un drum public, utilizând vehiculul ca instrument, nu întruneşte condiţiile unui „accident”, deoarece urmăreşte producerea rezultatului şi, ca atare, situaţia premisă pentru reţinerea infracţiunii prevăzute de art. 338 alin. (1) din Codul penal nu este realizată.
S-a arătat că noţiunea de „accident”, în sensul art. 338 alin. (1) din Codul penal, prin raportare la art. 75 din O.U.G. nr. 195/2002, vizează accidentele de circulaţie, evenimente cauzate exclusiv din culpă sau fără vinovăţie, fără a include faptele intenţionate, deoarece în momentul în care o persoană urmăreşte sau acceptă producerea rezultatului prevăzut, acesta nu mai are caracter întâmplător, aleatoriu, neaşteptat, pierzându-şi trăsătura imprevizibilităţii, dar și că forma de vinovăţie a intenţiei se va putea reţine numai atunci când autorul a urmărit producerea rezultatului, respectiv vătămarea sau decesul persoanei, folosind vehiculul implicat în evenimentul rutier drept mijloc de realizare a acestuia.
Conținutul integral al deciziei nr. 188/2025 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală: https://www.iccj.ro/2025/06/11/decizia-nr-188-din-19-mai-2025/
