Printr-o decizie recentă și definitivă, Curtea de Apel Oradea a admis recursul formulat de clienta noastră, o societate comercială proprietară a unui imobil situat în zona centrală a Oradiei, și a dispus suspendarea executării unei decizii de impunere în cuantum de 196.257 lei, emisă de Municipiul Oradea, până la soluționarea pe fond a acțiunii în anularea actului administrativ-fiscal.
Litigiul privește mecanismul supraimpozitării cu 500% a clădirilor considerate „neîngrijite”, aplicat în baza unei hotărâri a Consiliului Local. Deși clienta noastră a obținut certificatul de urbanism și avizul Direcției pentru Cultură, a contractat și a finalizat lucrările de reparații la fațada imobilului, fapt atestat prin proces-verbal de recepție, organul fiscal a menținut încadrarea imobilului în starea tehnică „nesatisfăcătoare” și, odată cu aceasta, impozitul anual majorat.
Prima instanță a respins cererea de suspendare, reținând că nu ar exista o îndoială serioasă asupra legalității actului. În recurs, am susținut că nota tehnică de constatare care a stat la baza deciziei de impunere a fost întocmită fără participarea reprezentanților societății, deși această participare a fost solicitată expres în procedura prealabilă, și cu ignorarea documentelor depuse privind starea reală a imobilului.
Curtea de Apel Oradea a validat argumentele noastre. Instanța de recurs a reținut că întocmirea notei de constatare fără participarea proprietarului și fără luarea în considerare a înscrisurilor prezentate este de natură să genereze o îndoială serioasă asupra prezumției de legalitate a actului administrativ, fiind astfel conturat „cazul bine justificat” cerut de art. 14 din Legea nr. 554/2004.
Totodată, Curtea a constatat îndeplinită și condiția pagubei iminente având în vedere societatea este inactivă economic, iar singurul său activ este chiar imobilul în discuție, astfel încât o eventuală executare silită imobiliară, înainte de tranșarea fondului, ar produce o pagubă greu de reparat. Instanța a făcut aplicarea principiului proporționalității și a Recomandării nr. R(89)8 a Comitetului de Miniștri privind protecția provizorie în materie administrativă.
Decizia este definitivă, iar efectele deciziei de impunere sunt sistate până la soluționarea pe fond a cauzei. Rezultatul confirmă faptul că proprietarii care au investit în repararea imobilelor lor nu sunt lipsiți de apărare în fața unei evaluări administrative realizate fără participarea lor și fără o analiză reală a probelor prezentate.
