Prin Decizia nr. 525/2025 din 18 martie 2025 pronunțată de Secția a II-a Civilă a Înaltei Curte de Casație și Justiție, s-a stabilit că persoana care a suferit prejudicii ca urmare a vaccinării împotriva COVID19, poate acționa pentru repararea pagubei atât în temeiul legii speciale, respectiv Legea nr. 240/2004, cât și în baza dispozițiilor de drept comun prevăzute în art. 1349 și art. 1357 Cod civil, referitoare la răspunderea delictuală pentru fapta proprie.
În istoricul cauzei care a condus la pronunțarea soluției, s-a arătat că prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Sălaj, reclamanta a chemat în judecată pârâții Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice, Ministerul Sănătăţii şi B. S.R.L., solicitând obligarea acestora, în solidar, la plata sumei de 100.000 euro, cu titlu de daune morale, precum şi la plata sumei de 1.000 euro/lunar (constând în prejudiciu viitor, compus din contravaloarea consultaţiilor medicale de specialitate, precum şi contravaloarea medicamentelor necesare în vederea tratării trombozei superficiale la nivelul venei safene internă gamba stânga), ca urmare a efectelor adverse de care a suferit reclamanta în urma vaccinării cu vaccinul împotriva COVID19.
Prin sentința civilă nr. 29, pronunţată la data de 26.01.2024 de către Tribunalul Sălaj, au fost admise excepţiile lipsei calităţii procesuale pasive invocate de pârâţii Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice, Ministerul Sănătăţii, B. S.R.L. şi Guvernul României și a fost respinsă cerere reclamantei formulată împotriva acestor instituții ca fiind îndreptată împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă.
Prin decizia civilă nr. 319/2024 din 18 iulie 2024, Curtea de Apel Cluj a admis apelul declarat de către reclamanta apelantă împotriva sentinţei civile nr. 29 din 26.01.2024 a Tribunalului Sălaj, pe care a anulat-o în parte şi, pe cale de consecinţă a respins excepţiile lipsei calităţii procesuale pasive invocate de pârâţii Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice, Ministerul Sănătăţii şi Guvernul României, dispunând trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanţe.
Împotriva deciziei pronunţate de instanţa de apel au declarat recurs Ministerul Sănătății și Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice susținând că, în mod eronat, instanța de apel a anulat sentinţa Tribunalului Sălaj și a trimis cauza pentru rejudecare sub aspectul răspunderii civile pentru fapta proprie, în realitate răspunderea producătorilor pentru produse fiind o răspundere specială, care exclude răspunderea generală de drept civil, atâta timp cât în cauză este vorba despre un produs. Totodată, recurenții pârâți au arătat că aspectele din domeniul sănătății publice detaliate de reclamantă, referitor la campanii de vaccinare și controverse legate de acestea ori la modalitatea în care autoritățile române au achiziționat dozele de vaccin și au implementat campanii de vaccinare, în cadrul Strategiei Naționale de Vaccinare împotriva Covid-19, aprobate prin H.G. nr. 1031/2020, nu justifică legitimarea procesuală pasivă a acestei părți.
Înalta Curte de Casație și Justiție a respins recursurile declarate în cauză de către recurenții-pârâți Ministerul Sănătății și Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice, reținând că potrivit dispozițiilor art. 9 din Legea nr. 240/2004, „aplicarea dispoziţiilor prezentei legi nu exclude posibilitatea persoanei vătămate ori prejudiciate de a pretinde despăgubiri în temeiul răspunderii contractuale sau extracontractuale ori al altui regim special de răspundere, existent la data intrării în vigoare a prezentei legi”.
S-a concluzionat așadar că legea recunoaște expres posibilitatea persoanei prejudiciate de a acționa pentru repararea pagubei nu numai în temeiul legii speciale, împotriva producătorului produsului care a generat paguba, ci și în temeiul dispozițiilor de drept comun, împotriva altor persoane despre care afirmă că i-au cauzat prejudiciul, prin acțiunile sau inacțiunile culpabile ale acestora, ceea ce confirmă legalitatea deciziei instanței de apel, de a analiza excepțiile lipsei calității procesuale pasive a pârâților inclusiv din perspectiva temeiului subsidiar invocat.
O decizie istorică, care îndreptățesc persoanele care au suferit prejudicii ca urmare a vaccinării anti-COVID să cheme în judecată și statul român alături de producătorii vaccinului și impune instanțelor de judecată să analizeze în concret dacă se impune acordarea de despăgubiri pentru potențialele efecte adverse ale imunizării.
